 |
 |
 |
|||
 |
POTENTIALUL
COMUNEI : fond locativ / agricultura / societati comerciale / invatamantul / religia / ocupatii traditionale / traditii si obiceiuri / portul popular / arhitectura locala / personalitati / <<<<<<<<<<<<<<< on click |
 |
|||
| TRADITII SI OBICEIURI • La Baia de Cris exista, în secolul al XIX – lea, un camin cultural. În cadrul lui a functionat multi ani un cor, iar în perioada comunista au activat mai multe formatii de amatori. Mai sunt camine culturale în satele: Tebea, Risca, Baldovin, Risculita, Lunca si Cararstau. În Baia de Cris functioneaza o biblioteca publica: biblioteca”Nerva Hodos”, cu câteva mii de volume.
•
Dansurile populare Cele mai multe elemente de cultura populara sunt aproape identice cu cele ale motilor din Muntii Apuseni, cu care locuitorii Vaii Crisului Alb s-au aflat în contact permanent, de-a lungul veacurilor. •
Nedeile •
„Ciorolita” •
Târgul
de fete de pe Muntele Gaina Este cea mai mare sarbatoare anuala a locuitorilor din Muntii Apuseni si de la poalele acestora. Zeci de mii de oameni se aduna, cu o zi înainte, pe vârful pe care se întâlnesc hotarele a patru judete (Hunedoara, Arad, Alba si Bihor), petrec noaptea în jurul focurilor si asteapta semnalul dat, în zori, de tulnicarese. Dupa disparitia „Craisorului Muntilor” (Avram Iancu), serbarea de pe Muntele Gaina a capatat si o conotatie comemorativa. Din Baia de Cris pâna la Muntele Gaina, prin Bulzesti (18 km), sunt 35 de kilometri. „Târgul de fete de la Gaina” are loc, în fiecare an, în cea mai apropiata duminica de Sfântul Ilie (20 iulie). Aceasta manifestare etno-culturala a fost mentionata prima oara în documente în 1816. Desfasurarea târgului are loc într-o frumoasa poiana, pe Vârful Gaina, la altitudinea de 1467 m. Acolo se adunau, pe vremuri, locuitorii din diferite vai ale Apusenilor, pentru a schimba produse între ei. Târgul a facut posibila întâlnirea si casatoria tinerilor din zone îndepartate, evitîndu-se astfel încrucisarile dintre rude. Se spune ca fetele veneau cu zestrea încarcata pe cai, iar cununia era oficiata pe loc de catre preoti care veneau acolo în acest scop. Ceremonia era însotita de cântece si jocuri cu „strigaturi”, iar fetele „se luau”, nu se cumparau. Astazi, Târgul de fete de la Gaina s-a transformat într-o mare sarbatoare folclorica, la care îsi dau concursul locuitorii din zona Muntilor Apuseni, din judetele învecinate si chiar din tinuturi mai îndepartate ale tarii. Pregatirile încep cu câteva zile înainte, iar plecarea spre munti se face în jurul orei patru dimineata. Vestitele tulnicarese de la Avram Iancu anunta din tulnice rasaritul soarelui, dupa care urmeaza programul artistic al participantilor, care dureaza pâna spre seara. Pentru turisti, târgul ofera si produse artizanale specifice zonei: tulnice, vase din lemn pirogravate, ceramica de Bihor si Zarand, unelte din lemn, tesaturi populare de casa si produse culinare. În unele volume vechi apar mai multe variante referitoare la modul cum a luat fiinta aceasta traditie. Frâncu si Candrea sustineau, în cartea lor “Românii din Muntii Apuseni (citata de Atanasie Bran în “Monografia judetului Hunedoara” scrisa în anii 1930) ca serbarea se tinea, în vechime, nu de Sfântul Ilie ci de Sfântul Petru, la sfârsitul lunii iunie. Atunci urcau pe Gaina locuitorii de dincolo de munte, din satul Vidra, care îsi sfinteau oile si se ospatau apoi, împreuna cu preotul. În timp, partea religioasa a disparut, dar a ramas petrecerea, la care au tinut sa ia parte si “Crisenii”, adica locuitorii de pe vaile Crisurilor. O alta varianta ar fi aceea ca în ziua de Sf. Petru, vidrenii îsi plateau darile pentru pasunatul vitelor pe Gaina, catre proprietarul feudal Holaky din Halmagel si petreceau apoi, de bucurie ca au reusit sa scape de o datorie mare. Un autor strain, Bergner, sustine ca originea Târgului îsi are radacinile în conditiile socio – geografice specifice Muntilor Apuseni, în care localitatile si chiar gospodariile sunt împrastiate pe versantii muntilor. Contactele sunt rare si dificile, din cauza izolarii si a distantelor mari. Feciorii de însurat au ales, atunci, o zi si un loc, unde sa se întâlneasca cu fetele si sa încerce sa-si gaseasca tovarase de viata. Doua legende vorbesc despre o vechime mult mai mare a Târgului, care ar fi, de fapt, bucuria victoriei în lupte împotriva unor navalitori. Conform primei legende, motii din Vidra ar fi fost atacati chiar în timpul unei petreceri pe Muntele Gaina, de catre oamenii “împaratiei”. Au învins în lupta si au hotarât sa celebreze victoria în acelasi loc, în fiecare an. A doua legenda vorbeste despre o lupta cu tatarii, pe care au dus-o, de aceasta data, locuitorii din tinutul Crisurilor. Tatarii au fost alungati în munti unde, anuntati din vreme, i-au asteptat motii, care i-au nimicit pe vârful Gaina. De atunci, motii si “crisenii” petrec împreuna aceasta sarbatoare. Cea mai frumoasa este, însa, fara îndoiala, legenda populara pe care si astazi o mai povestesc batrânii nepotilor, iarna, la gura sobei: “Se spune ca, în vremurile de care nu-si mai aminteste nici un batrân al satelor, pe vârful Muntelui Gaina era o gaina care facea oua de aur. Ouale erau pazite, la rândul lor, de o zâna. Si, cum ea avea suflet bun, fiecare pereche de tineri casatoriti primea în dar câte un ou de aur. Într-o buna zi, însa, trei moti dintr-un sat de la poalele muntelui s-au hotarât sa fure gaina. Cu mare viclesug, îmbracati în haine femeiesti si dându-se nevoiase de prin partea locului, au reusit sa intre în palatal zânei si au furat gaina si un cos cu oua. Au iesit din palat si s-au pierdut în padure. Dar gaina a început sa cotcodaceasca, paznicii au dat alarma din tulnice si o ceata de calareti a pornit dupa rapitori. |
|||||
|
Nu i-au gasit dar, în goana lor, hotii au rasturnat cosul
cu oua de aur care s-au rostogolit de pe munte pâna Aries. |
|||||
|
|||||
 |
 |
 |
